Crisana
Cazare pensiuni Crisana.
Crişana (maghiară: Körösvidék, germană: Kreischgebiet) reprezintă o regiune istorică situată pe teritoriile României şi Ungariei; Având ca limite naturale râul Tisa la vest, râul Mureş la sud, Munţii Apuseni în est şi râul Someş în nord. A fost împărţită în 1920 între România şi Ungaria.
Este compusă din:
- judeţul Bihor (integral), cea mai mare parte a judeţului Arad şi a judeţului Sălaj, extremitatea sudică ajudeţului Satu Mare şi extremitatea nordică a judeţului Hunedoara, pe teritoriul României;
- comitatul Biharia (în maghiară Hajdú-Bihar) şi comitatului Bichiş (în maghiară Békés), pe teritoriulUngariei.
Menumorut a fost menţionat în cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind duce al ţării dintre ; Tisa, Mureş, şi Munţii Apuseni, locuit de “cozari” (probabil o ramură a hazarilor), având ca reşedinţă cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor (896). În lupta cu ungurii, Menumorut pierde partea de vest a ducatului său până la Criş, păstrând numai partea dintre Criş şi Mureş, cu cetatea Biharea.
Menumorut pare să fi fost nepotul lui Morout/Morut, probabil şi el voievod in Crisana. Însă existenţa lui Morut este disputată, şi unul şi altul fiind probabil acelaşi. Cronicarul maghiar Anonymus afirma căMenumorut li se adresează solilor căpetăniei maghiare regale Arpad; zicându-le să-i transmită acestuia că el, Menumorut, ascultă de superiorii lui bizantino-bulgari care erau de religie creştin ortodoxă.
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, deputaţii decid în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România; Păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea naţionalităţilor şi a religiilor. La Alba Iulia, aşa cum fusese înainte şi la Cernăuţi, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunării, se constituie Marele Consiliu Naţional Român, format din 200 de membri aleşi şi 50 de membri cooptaţi.
A doua zi, acest Consiliu numeşte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delegaţie la Bucureşti, condusă de episcopul de Caransebeş, Miron Cristea (viitorul patriarh al României), care, la 1/14 decembrie, înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de sancţionare a unirii (totodată şi a Bucovinei şi Basarabiei). Protestele guvernului Károlyi la Budapesta sunt inutile.
